...

...
...

sâmbătă, 25 februarie 2017

Foamea

Stau la masă și mănânc
felurile de mâncare
Ce cu drag eu le-am gătit
și cu bucurie mare
.
Am mâncat, m-am săturat
însă când să mă ridic
Mi-a trecut așa prin cap
că eu n-am mâncat nimic
.
Îmi mai pun o farfurie
la foc mic să se-ncălzească
Cu felul ce-mi place mie
ca foamea să-mi potolească
.
Scot și pâinea, fac salata
masa să o completez
Și când toate vor fi gata
mai ușor să-ngurgitez
.
Asta-i tot ce-am pregătit
(sărut mâna pentru masă)
Și-ar mai trebui să zic:
(nu m-am săturat, dar lasă)
.
(G.Z.) - foto - DpNeT 25 feb. 2017

luni, 17 august 2015

imaginar

Mi-e liber zborul când cu tine
în gând aș evada un pic
Pe cerul tău să mă înalț îmi vine
însă nu pot să mă ridic
(Cu gândul dus într-altă lume
în care știu că nu încap
Doar cuvintele-mi vor spune
de-acum încolo ce să fac)
Și cât aș vrea să pot zbura
până dincolo de moarte
Într-un alt trup m-aș reîncarna
numai să te-aduc aproape.
foto - net

închinare pâinii

pâinea noastră cea de fiecare zi
luată pe caiet
de ce ți-e coaja cartonată
nu știu alții cum te mănâncă
dar eu te înmoi în ciorbă
ca bătrânii la azil
fi-i mai crocantă
și nu ne chinui nouă măselele
de minte
și celelalte cuvinte
ești așa de aromată
precum e țara mea cu lanuri aurii
tu ne potolești foamea
cu o ceapă crăpată în pumni
fie-ți grâul copt în glie
și pe masă
pâine mie
Amin!

Lasă-mă să fiu așa cum sunt

Lasă-mă să fiu așa cum sunt
nu-mi stăvili vreo încercare
Sunt adiere ce mă poartă-n timp
pe a neantului cărare
Nu am în suflet nicio vină
decât aceea că exist
În blânda rază de lumină
sau ruga unui crist
Lasă-mă să fiu cum simt
în disperări un licăr de speranță
o frunză coborâtă din înalt
și-apropiere la distanță
Iubește-mă așa cum sunt
sau lasă-mă să-mi văd de drum
Nu-mi răvăși al vieții trup
cât în iubire sunt doar fum
Lasă-mă să fiu așa cum sunt
și-atât...

extaz

Îți arăt 
că n-ai fost 
iubit niciodată
Cu doar un sărut
te fac să simți
cum fac dragoste
cu sufletul
tău
o
eternitate

poem

Poemele de dragoste 
nu erau făcute pentru așternut, 
ci pentru a umbla nude ..., 
așa 
din cuvânt în cuvânt, 
fără teama de a le recita...

hoinar prin viață

Îți amintești copilăria noastră
plină de jocuri și de jucării
De clasa cu banca la fereastră
în care stam noi doi copii?
Sau de vacanțele de vară
spune dacă-ți mai amintești
Plimbările la drum de seară
prea încărcate cu povești.
Teiul cel sălbatic din grădină
din care florile se scuturau
Presărând în păr a lor lumină
și mă rugai ca să mai stau,
Măcar o oră să mă ți-i în brațe
mărturisind iubirea ce nutreai
Mi-adulmecai aroma de pe față
apoi timid, buzele-mi sărutai
Multe amintiri îmi trec prin gând
însă nu ești ca să ne amintim
De anotimpul dus pe-aripi de vânt
mi-e atâta dor să povestim.
Eu n-am uitat, mi-aduc aminte
cu nostalgia-n suflet de atunci
Dacă te chem în gând cuminte
la mine, tu, nu mai ajungi!